Învelită-n verdeață, acoperită cu dimineața, amestecată cu tine, inhalând suflul păpădiilor, desenez norii. Te temi că va ateriza cerul peste noi? Să nu-ți fie teamă, nu mă va răni decât pe mine, căci tu ești cel care îmi dă curaj să mă ridic de pe pământ și să dansez în ploaie.
Mă dor ochii când privesc centrul pământului. M-am săturat să fiu ținută în lanțurile gravitației. Vreau ca singurele lanțuri care să mă atingă să fie cele aruncate de ochii tăi, pentru că eu numai cu tine pot să zbor. Îmi vine să plâng, să plâng până în zori în brațele tale, să îți întind lacrimile mele pe tot corpul și să te aprind ca pe o lumânare, dar nu orice lumânare, ci una veșnic arzândă, care să aibă puterea de a-mi lumina universul.
Tu ești Soarele, eu sunt Luna. Putem fi cel mai aproape doar în zorii zilei, când ne leagă orizontul.
