Un ochi, cel drept, îmi era nins, iar celălalt, stângul, secătuit. În unul se îngropase viața, iar în celălalt moartea.
Dar cu ambii te vedeam pe tine, închircit de durere, în timp ce ochiul stâng te scruta fără îndurare. Zăpada de pe ochiul drept se topea încet, în timp ce inima striga din colivia ei spre ochiul stâng să înceteze.
Tu te-ai încolăcit, disperat, pe jos, până la picioarele mele. Durerea îți cânta pe buze, răzbătând spre pereți, lovindu-se de ei și revenind spre tine, în tine.
Încet și sigur, viața ta era suptă de către ochiul meu, precum buzele unui vițel flămând.
