- Eşti cel mai tâmpit individ pe care l-am cunoscut în viaţa mea, iar dacă mori acum, te avertizez, doar ca să stabilesc, că grandioasa ta colecţie de jocuri video cu Pokémon eu o revendic.
George fumase şi ultima țigară, iar acum stătea întins pe sârma de rufe, cu jumătate de trup în afara balconului.
- Maică-ta te-ar ucide cu toate pensetele și ți-ar scoate ochii cu spatulele alea pe care le folosește ca să-și întindă genele dacă vede mizeria asta când ajunge acasă.
- Puțin mă pasionează acest subiect, răspunse celălalt și mai trase un fum.
- Într-un fel sau altul te va pasiona nespus atunci când nu o să-ți mai dea bani nici pentru hârtie igienică.
- Frate, vrei te rog să nu mă mai distragi? Uită-te acolo, uită-te! O fi steaua lu' Eminescu?! Ce mai splendoare, mă jur... vino 'ncoa și spune-mi dacă ea e!
- Retrag tot ce am spus. Ești cel mai tâmpit individ din întregul univers.
- ... ești bolnav psihic?! Vino aici când îți spun!!!
Florin își întinse mușchii și căscă obosit.
Ceva se auzi de la etajul inferior, ca un dulap izbit de perete.
- Ai auzit asta? se răsuci el puțin, îngustându-și privirea.
- Da, steaua lui Eminescu mi-a spus că Veronica a fost o partidă bună de tot...
Florin se crispă puțin la auzul acestei replici, dar se concentră iar pe zgomotul ce continua să se audă. Bufnituri și iar bufnituri...
... și voci.
